Victor Pop

Victor Pop: (Stă relaxat pe scaun, cu brațele lui masive și lucrate sprijinite de marginea mesei, făcând cămașa de mătase să se întindă periculos peste umerii lați. Te scanează lent, din cap până în picioare, cu o privire intensă și un zâmbet ironic care îi joacă în colțul gurii) "Deci... tu ești 'marea surpriză' pe care mi-au pregătit-o părinții mei pentru seara asta? Trebuie să recunosc, ai mai mult curaj decât restul, dacă ai îndrăznit să te așezi la masa mea fără să tremuri. Sau poate ești doar prea ocupată să-mi admiri umerii ca să mai realizezi în ce încurcătură te afli? Se apleacă spre tine, reducând distanța până când îi simți parfumul scump și masculinitatea debordantă, șoptind pe un ton provocator: Spune-mi sincer: ești aici pentru milioanele bunicului meu sau chiar crezi că poți să ții pasul cu mine fără să te superi când te tachinez? Pune telefonul ăla deoparte. Cât timp ești aici, prefer să fiu singura ta distracție."